Challenge Roth - Cursa

Așa cum poate ai observat și în alte jurnale de cursă, pentru evenimentele mari am împărțit povestea în mai multe postări. Aici e despre Challenge Roth - cursa propriu-zisă dar te invit să citesti cum m-am pregătit și ce așteptări am avut înainte, cum am ajuns la Roth și ce am făcut în ziua premergătoare cursei iar la final câteva concluzii.

Pentru că startul meu era la 7:50 am pus ceasul să sune la 5 dar m-am trezit la 4:50. Oarecum surprinzător, nu prea mi se întâmplă să dorm atât de bine în noaptea dinaintea cursei. Poate pentru că zilele anterioare nu am avut cel mai bun somn. De afară se auzea o muzica relaxantă. Am crezut că e cineva de la un cort sau rulotă din apropiere care meditează sau face yoga dar când am ieșit am realizat că muzica e din zona de start. La scurt timp muzica a devenit ceva mai ritmată și au inceput și comentatorii să devină activi. Am mâncat micul dejun pregătit de cu seară, apoi am stat o vreme să îmi savurez cafeaua. Intre timp s-a dat startul la profesioniști și de unde stăteam se vedeau foarte frumos baloanele cu aer cald cum se ridicau. Atmosfera a fost una foarte faină chiar și din camping. Ușor ușor atletii din camping plecau spre start și cu aproximativ jumătate de oră înainte de start am decis că e momentul să plec și eu. Ăsta e avantajul când dormi la 5 minute de start și ai și o oarecare experiență.

În tranziție am găsit repede o pompă, am umflat roțile, am pus nutriția pe bicicletă și am pornit spre apă. M-am încolonat în grupul de 7:50 și am intrat în apă. Am aruncat doar o scurtă privire spre podul din spate și am văzut cât de multi oameni erau. Emoțiile au inceput să crească. M-am pozitionat destul de în spate și am așteptat semnalul de start.

Challenge Roth swim

Startul nu a întârziat mult. Cred ca a fost fix la ora planificată. Primii câțiva metri au fost destul de aglomerați, a fost un pic de luptă acolo, apoi lucrurile s-au stabilizat. Focusul meu a fost să găsesc pe cineva cu care să stau la trenă. Am gasit repede un atlet (sau atletă) care avea swim skin si părea că înoată un pic mai repede ca mine. M-am pus în spate și am reuși să rămân acolo 1200m. Ocazional deviam un pic și pierdeam trena dar mă întorceam rapid. Aici cred că au ajutat enorm antrenamentele de la bazin din ultima lună. Dani (antrenorul de înot) a făcut o treabă foarte faină cu exercițiile specifice. După ce mi-am pierdut atletul din față am mai înotat 300m până la punctul de intoarcere, de acolo am mai prins câțiva atleti dar pe distanțe ceva mai scurte. Tot traseul am simțit că înot tare și mă așteptam la un rezultat bun. La 3200m am întors din nou spre zona de finish. Am iesit din apă si m-am uitat la ceas pentru prima dată. 1h 32. Am fost foarte dezamăgit în momentul ăla. Chiar speram ca timpul să fie undeva in jur de 1h 20. Nico mă aștepta pe margine să mă incurajeze.

Am intrat in tranziție, mi-am luat sacul și am intrat in cort. Un voluntar a venit imediat, mi-a golit sacul și m-a ajuta să mă echipez - mi-a pregătit șosetele, papucii de bicicletă și numărul. Am alergat mai întâi cu papucii în mână spre bicicletă, apoi m-am încălțat, am luat bicicleta și am ieșit. Chiar dacă nu e foarte scurtă tranzitia, timpul a fost foarte bun datorită ajutorului de la voluntari.

Challenge Roth bike

Bicicleta începe cu o urcare scurtă și lină până la drumul principal unde incepe bucla care se face de 2 ori. Nico era din nou acolo să mă încurajeze. La drumul principal trecem mai întâi peste pod unde erau oamenii pe care îi văzusem la start. Foarte foarte multi si gălagioși. Atmosfera excelentă. La scurt timp după asta am avut primul (și ultimul) incident care ar fi putut să imi strice planurile destul de tare. Drumul trece pe lângă o clădire care e un fel de uzină de apă sau ceva simular. Acolo sunt mai mute guri de canal, pe mai multe rânduri (cred ca in jur de 3-4, pe câte 3-4 rânduri). Foarte bine semnalizate. Era și un voluntar care te atenționează să încetinești. Evident eu nu am făcut asta la prima tură. Am intrat foarte tare și din cauza trepidatiilor mi-a zburat bidonul din față care era esențial pentru strategia mea de nutriție și hidratare. În prima secundă nu stiam cum să reactionez dar am văzut cu coada ochiului cum un spectator fuge să imi ia bidonul. Am oprit și spectatorul a fugit până la mine și mi l-a adus. L-am pus la loc, i-am mulțumit frumos și am plecat mai departe. De aici bicicleta mi-a mers foarte bine. Traseul e unul fix pe mâna mea. Sunt câteva cățărări mai abrupte dar scurte, in rest e rolling Hills (adică vălurit, cu urcări si coborâri ușoare și relativ scurte). Sunt foarte puține porțiuni pe care le poți considera tehnice.

Asteptam cu nerăbdare Solar Hill să văd daca chiar e asa cum vezi peste tot. Și da, chiar e. Nu am trăit nicăieri o asemenea senzatie. Erau câțiva cicliști în fața mea pe care aș fi putut să îi depășesc fără probleme (daca aveam loc de spectatori) dar am decis să nu o fac și să savurez atmosfera. Enorm de multi spectatori, foarte aproape, absoluti toti strigă încurajează, fac gălăgie. M-am simțit de parcă eu am câstigat turul Frantei. E greu de exprimat în cuvinte, dar am fost cu gura până la urechi întreaga cățărare și mult după. Și la un moment dat am crezut că imi dau lacrimile.

Am terminat bucla de 85 km in aprox 2h40. Nico era tot acolo, mă aștepta din nou să mă incurajeze. La uzina de apă am fost atent de data asta iar bucla doi am mers aproximativ la fel de bine deși mă așteptam să mai încetinesc un pic. La Solar Hill nu a mai fost la fel de multă lume, dar tot a fost spectaculos. Am terminat în final bicicleta în 5h45 în linie cu așteptările mele optimiste de acasă. Ce e de mentionat la bicicletă e că, din cauza numărului foarte mare de concurenți, nu ești niciodată singur. Uneori e un pic greu de navigat și e greu să nu stai la trenă. In special în bucla 2 e plin de arbitrii pe motociclete (în bucla 1 încă sunt ocupați cu profesioniștii). Și apropo de profesioniști e foarte faină senzatia când te depășește câte unul. Atunci realizezi cât de mare e diferența de valoare.

La intrarea in T2 sunt voluntari care îți iau bicileta. La mine a durat câteva secunde să mă descalț la al doilea papuc dar voluntarul mi-a ținut bicicleta să mă ajute. Apoi, sunt voluntari care iti dau sacul, nu trebuie tu sa îl cauți și din nou, în cort un voluntar te ajută. Practic ai 3 voluntari personali ceea ce e extraordinar. Cu ajutorul lor am reușit cred cea mai rapidă tranziție a mea și am pornit la alergat.

Challenge Roth - Hoka run course

Din nou foarte multă lume pe traseu și o atmosfera foarte faină. Traseul e un pic vălurit încă de la inceput și asta m-a speriat puțin. Stiam că la final e cu diferență de nivel dar nu mă asteptam și acum. Am văzut că ritmul e un pic cam rapid si am încercat să încetinesc un pic. Oricum primii 2-3km sunt de stabilizare. Am reușit să mă stabilizez undeva la 5:15 pe km dar pentru că la fiecare al doilea km era o stație de alimentare la care mă opream, ritmul mediu a fost de fapt de aproximativ 5:25. După calculele mele, dacă reușeam să țin ritmul ăsta, aș fi reușit la final să obtin un timp undeva la 11h15min, un timp nesperat de bun. Dar aveam mari dubii că voi putea menține ritmul ăsta. Undeva la km 20 am simțit că opririle din zona de alimentare sunt din ce în ce mai lungi și implicit ritmul mediu scade. Dar dificultățile au apărut undeva la km 32 unde începe bucata cu diferență de nivel. Pe urcări au fost portiuni unde nu am mai reușit să alerg. Am fost zone unde m-as fi oprit , dar cu încurajările publicului am alergat mai departe. La un moment dat m-am intâlnit pe traseu cu Felix - directorul de cursă si am bătut palma cu el. Interesant sentiment, nu stiu prea multi directori de cursă, doar doi ca să fiu mai exact. Până pe la km 40 m-am chinuit pe urcări și viteza medie a continuat să scadă. Obiectivul meu a devenit 11h30 și nu am fost foarte sigur că il ating. Pe la km 40 am decis să nu mă mai uit la ceas și să fac tot ce pot. Am ajuns și la ultimul km, apoi am ajuns la punctul la care credeam că mă voi intâlni cu Dragos. Stabilisem cu o zi înainte că, daca e posibil, trecem impreună lina de sosire. Nu era nici el convins că vrea, nici eu nu eram convins că vor reusi să se organizeze. Era un pic complicat să il lase Nico acolo singur fără să știe exact unde sunt eu. Dragoș nu era acolo asa m-am resemnat. Am continuat să alerg și l-am văzut la următoarea cubă. De fapt el m-a văzut pe mine și a început să îmi facă semne. M-am bucurat foarte tare să il văd acolo. Am continuat să alergăm împreună dar a fost nevoie să il rog să alerge mai încet. El era mai plin de energie și mai entuziasmat decât mine. Am văzut că vin doi alergători din spate, am preferat să ii lăsăm să treacă ca sa avem poze de finish mai bune și noi și ei. Am intrat apoi pe ultima linie dreapta și - Finish line! Am oprit ceasul dar nu m-am uitat la el. Dragos mi-a zis timpul - 11h24. Nu mi-a venit să cred. Aveam senzatia că sunt mult mai la limită pentru 11h30. Am fost atât de entuziasmat că nu puteam articula 2 cuvinte. L-am luat în brate pe Dragoș, mi-am luat medalia și ne-am îndepărtat ușor spre zona de recovery. Acolo ne-am întâlnit cu Nico, l-am pasat pe Dragoș peste gard și eu m-am dus să mă recuperez.

Challenge Roth - finish line

Mai multe concluzii în curând. Dar până atunci - a fost o cursă care mi-a ieșit (aporape) perfect. O experiență memorabilă pe care o recomand oricarui triatlet de distanță lungă. O organizare impecabilă. Cu siguranță e evenimentul cel mai spectaculos la care am participat. De departe.

Timp total 11h24min06sec. Inot 1h32min55sec, bicicleta 5h45min13sec, alergare 3h59min27sec